Fa-mi loc!

0

martie 14, 2013 by luluca02

Aseara mi-am facut loc si rost de bilete la teatru. La o nocturna cu cei mai frumosi actori de teatru si film, Medeea Marinescu si Marius Manole. Prin frumosi ma refer la lumina din ochii lor si la nebunia molipsitoare ce ii cuprinde pe scena. La o asa distributie, un regizor pe masura: Radu Beligan.

“Fa-mi loc!” este o comedie spumoasa, scrisa de Anthony Michineau, despre doi tineri ce se intalnesc in tren,  in ajunul Craciunului.

sursa:www.stirifeldefel.ro

sursa:www.stirifeldefel.ro

Camilla este o femeie singura, un pic neatenta ( n-ai idée ce neatenta poate sa fie), carismatica si volubila. Manuel este un barbat pe care sotia il paraseste in ajunul craciunului, lasandu-l singur in  fata unei nopti de pomina. Impreuna sunt doi oameni ale caror principia se ciocnesc, doi oameni diferiti care se descopera reciproc in ritmul rotilor de tren.

“Fa-mi loc!” este un strigat catre celalalt, de a face loc necunscutului si iubirii in viata sa. La inceput Camilla ii cere un loc in cuseta, insa ajunge sa-I ceara un loc in patul lui si apoi in existenta sa. Umorul este rezultatul ciocnirii spectaculoase a doua persoane ce-si poarta singuratatea diferit.  Manuel se bosumfla, se revolta, se resemneaza, se da mare, o ironizeaza pe Camilla, dar ea cu stilul ei putin aerian, cu intuitiile ei, cu inteligenta si dorinta ei incapatanata de a-si face loc in mintea celuilalt, reuseste sa-l cucereasca in final, depasind orice bariere sociale.

Ce m-a cucerit la piesa de aseara a fost energia creata intre sala si scena. Atat Medeea Marinescu cat si Marius Manole au jucat exceptional, reusind sa starneasca rasul cu un deget, o expresie, un oftat. Iar daca in secunda urmatoare Camilla avea ochii plini de lacrimi, singura in cuseta, strangadu-si cartea pe genunchi, si publicul tacea emotionat, cu ochii impaienjeniti de lacrimi.

Ma pricep la teatru cand se pricepe un spectator fascinat de cea mai frumoasa dintre arte, dar va recomand sincer piesa. E o magie undeva la mijloc. Poate pentru ca s-a jucat la Teatrul Evreiesc, in acel decor somptuos cu un aer putin desuet. Poate de vina era ora tarzie in noapte, ce ne facea sa ne simtim de-a dreptul in trenul ce goneste in noapte, in drum spre Nisa. Poate carisma carisma celor doi actori. Amprenta discreta a talentului maestrului Radu Beligan. Poate e textul lui Michineau, unde cuvintele devin otrava, miere si surasuri. Orice-ar fi, e un spectacol ce merita vazut!


0 comments »

  1. Anca spune:

    M-ai cucerit cu aceste cuvinte tulburatoare, emotionante, atat de frumos ai descris trairile noastre si ale actorilor in sala de spectacol…astfel incat ma voi duce negresit la aceasta piesa. Revin cu impresii.

  2. Anca spune:

    Am fost, si mi-a placut f. mult, o draguta comedie care m-a deconectat, am plecat cu zambetul pe buze. Multumesc pentru recomandare, astept si altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

cauta cautare cautand

Plimbare pe elefanti

Like me on Facebook

Follow Blog via Email

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

S-au alăturat 3 abonați

dada history