Visatorul

0

septembrie 8, 2013 by luluca02

Alb.Complet alb. Si o lumina orbitoare care izbucneste din centru si se imprastie pe retina, cand verde, cand portocalie. Cu ochii in tavan. Chiar si dupa ce pleoapele se intind ca niste pielite obosite peste globul ocular, petele verzi si lumina portocalie in straturi groase, persista. De aici, din mijlocul acestei lumini grele, se naste ea. Uneori blonda, alteori bruneta. Mereu aceiasi ochi verzi. Sta lungit in pat, cu fata in sus, si viseaza la ea, in blocurile incremenite de ciment, langa care iarba creste mare si salbatica. Cei care ies la plimbare isi zgarie talpile si isi agata pletele in maracini.Cainii latra in sus, cu boturile lungi indreptate spre soare. Lumina portocalie ajunge uneori pana la coltii lor.

In bocul de vizavi locuieste un adolescent cu parul cret.Sta la etajul sapte si isi petrece jumatate din viata pe balcon,cu trupul atarnand spre strada aglomerata de jos. Se uita dupa perdea la umbra unei femei.  Are pielea extrem de alba,si ochii translucizi, impaienjeniti de himere. Trupuri dezgolite. Degete inclestate. Scrasnetul dintilor. Fantasmele sufletului i se reflecta in ochi,si tasnind din ochi se aseaza pe lentilele ochelarilor lui de miop,de pe care soarele fura trupurile dezgolite si le proiecteaza ca la cinematrograf, pe blocul ei, pentru cine are timp sa observe. Zile intregi de la fereastra de vis-a-vis creste gigantica o fata blonda. Blonda, lunga, si desirata ca o floare de camp, crescuta la umbra. De fiecare data il priveste si apoi, lungindu-si picioarele cat trei etaje se dezbraca si se lasa imbratisata de adolescentul miop.In vazul lumii,nimeni nu-i vede.

Bulevardul gri e zgariat de un taxi galben. Sta treaz toata noatea cu ochii la cerul inchis, plin de stele. Ramane lipit de radio. Difuzorul i s-a lipit de pavilionul urechii si si-a strecurat decibelii pana la membrana auditiva. In toate melodiile se vorbeste de tine. Noaptea toate obiectele au umbre. Fantoma unui caine latra pe strada. Pe ce strazi se plimba acum umbra ta ? Stelele rad. Se joaca cu sclipirile lor, se trag de luminitele impletite in plete si apoi se uita rautacios la el. Se harjonesc toata noaptea. Vino si tu! Ai sa mai vii ? aude cum rasare soarele peste alt cartier. Dormi ? dimineata incepe sa trosneasca pe sina de tramvai. Se crapa de ziua.

 


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

cauta cautare cautand

Plimbare pe elefanti

Like me on Facebook

Follow Blog via Email

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

S-au alăturat 3 abonați

dada history