Poezisele: despre poezii si vise

0

noiembrie 17, 2013 by luluca02

„Domnule, si va rog sa ma credeti, îmi vine atât de greu Sa vorbesc, de la o vreme, la masa Pe care o iau sub portretul iubitului meu Din pandispanul taiat la desert zboara fluturi albastri si fini ca matasa!” (Emil Brumaru).

Dar o sa incerc sa va vorbesc despre asa zisele poezii. Despre Poezise. Ce sunt poezisele? Sunt poezii indragostite de vise. Sau vise poetice. Sau vise de poezie. Sau poezie de vis.

Poezisele sunt poezii vii. Poezii de Emil Brumaru, Mircea Cartarescu, Ileana Malancioiu, Florin Iaru, Traian Cosovei, Ioan Es. Pop, Paul Vinicius, Cristian Popescu, Nichita Danilov, Angela Marinescu, Mariana Marin, Mircea Ivanescu, imbracate de Anda Saltelechi, Cristian Rus si Sandra Simon. Poezisele sunt niste demoni care danseaza si canta si te vrajesc. Poezisele sunt precum ielele. Daca le vezi odata, ramai fascinat de ele toata viata.

Poezisele

Poezisele

Teatrul de foc e cel care a dat viata poemelor. Maestrul de ceremonii, Crista Bilciu. Din fantome de hartie, poeziile au fost aprinse cu suflete si carne si au devenit reale pentru  o ora jumatate, intr-o camera rece, cu geamurile sparte, de la Carol 53. Prin crapaturile casei si geamurile sparte se insinueaza de afara intunericul, frigul, luna, ingeri fara aura, diavoli schiopi.

Exist, exist, ii raspund/De mai bine de-un sfert de secol/nu fac decat sa exist”.

„Atunci fii mai sigur de tine/ si exista cu adevarat!” (Nichita Danilov).

Pe saltele, pe scaune, mangaind duios spinari de pisici capricioase si  cateluse zanatece, te uiti cu gura cascata la o punere in scena inedita a poeziei romanesti. Actorii sunt tineri si plini de energie. Detalii mici surprind si incanta. Nu vi le pot dezvalui, trebuie sa mergeti singuri in lumea lor. Cristian Rus simte ceea ce face cu fiecare tendon. Din ochii Andei Saltelechi se scurg povestile.

Poezisele

Poezisele

„E o noapte feerica./ Luna tremura galbena si rotunda in pahar./ Imi bag degetul in pahar./ Apoi imi bag mana pana la cot in pahar./ Apoi imi bag mana pana la umar in pahar/ Vodca e rece ca gheata.”

Si in camera e cam rece. Daca nu ai noroc sa nimeresti langa calorifer, te incalzesti cu energia actorilor. Spectatorii sunt ca niste vampiri avizi de teatru, poezie, dans, joc.  Actorii isi schimba mastile cu spectatorii. Aparatul de fotografiat ticaie ca un ceas. Crista Bilciu imortalizeaza aceasta iesire din timp. Caci altfel cine va crede ce se intampla aici, odata intors in strada agitata?

Cristian Rus, Poezisele

Cristian Rus, Poezisele

Aici, chiuvetele se indragostesc nebuneste, o foaie rupta dintr-o carte iti tulbura stomacul ca o aripa de fluture, Sfantul Francisc tanjeste dupa Clara iar Mopete nu mai regaseste timpul pierdut.

„… candva în jocul dragostei m-am implicat si eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus aceasta poveste.
am iubit o superba dacie crem pe care nu am vazut-o decat o data…
dar, ce sa mai vorbim, acum am copii prescolari
si tot ce a fost mi se pare un vis. ” (Mircea Cartarescu)

Un poe-vis de vazut la Teatrul de foc.

„Doamna, sopti detectivul Arthur, permiteti-mi sa ma retrag, n-o sa va uit niciodata…” (Emil Brumaru)

Doamnelor si domnilor, permiteti-mi sa ma retrag, n-o sa va uit niciodata spectacolele inedite.


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

cauta cautare cautand

Plimbare pe elefanti

Like me on Facebook

Follow Blog via Email

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

S-au alăturat 3 abonați

dada history