Unul, niciunul si o suta de mii

0

ianuarie 4, 2014 by luluca02

Medic? Avocat? Profesor? Student? Frate? Copilul mamei? Iubitul Mariei? Amanta altcuiva? Omul cu o cicatrice la ochiul stang? Femeia blonda cu alunita?Bucurestean? Roman? Neamt? Poet? Inginer? Autor de texte dramatice? Blogger? Cine esti tu cu adevarat? Cine suntem noi cu adevarat? Unul, niciunul si o suta de mii. Toti in acelasi timp si niciunul.

masks

Luigi Pirandello se apropie de oglinda si incepe sa se intrebe cine suntem noi. Nu o face singur ci prin Vitangelo Moscarda, personajul principal al romanului „Unul, niciunul si o suta de mii„.

Am reusit sa-mi vad trupul detasat de spiritul imperios, acolo, in fata mea, in oglinda. Ah, in sfarsit, uite-l acolo! Cine era? Nu era nimic! Nimeni. Un biet trup mortificat asteptand ca cineva sa-l ia in posesie.

„Moscarda..” am murmurat dupa o lunga tacere. Nu s-a miscat. M-a privit uluit. Putea sa aiba orice alt nume.

Nevasta lui Moscarda ii atrage intr-o dimineata atentia acestuia asupra nasului sau asimetric. Apropiindu-se de oglinda si incepand sa se uite cu atentie la ceilalti, Moscarda realizeaza ca nimeni nu e doar el. Toti sunt ei, si alti o suta de mii, construiti din firimituri de intalniri, de singuratati, de plimbari, filme vazute, spectacole la care au aplaudat, lacrimi, rasete. Si nimeni nu stie cine e. Cu cat esti mai sigur de cine esti, cu atat esti mai departe de adevar. Pentru ca in acelasi corp, care nici macar nu e acelasi corp pentru toti, traiesc o mie de Moscarda, o mie de Raluci sau de Monici, care nu se cunosc intre ele si care nici nu isi doresc sa se cunoasca.

Da, da, dragul meu, gandeste-te bine: acum un minut, inainte sa ti se intample acest lucru, erai un altul, ba mai mult, erai o suta de altii, o suta de mii de altii. Si n-ai de ce sa te miri, crede-ma. Incearca mai curand sa vezi daca esti asa de sigur ca o sa fii maine cel care te pretinzi azi.

Timpul transforma fundamental personalitatea umana de la epoca la epoca dar si de la un minut la altul. Actiunile pe care le facem si cu care ne identificam total in momentul in care le realizam, devin niste actiuni straine, de care ne putem dezice oricand in viitor. Succesiunea indivizilor, prelungirea tatilor in copii lor, organizarea in orase si familii ii apare lui Moscarda ca un sistem global de iluzii. Iluzii si lumi contruite pentru a camufla absurdul.

A te cunoaste inseamna a muri, noteaza Luigi Pirandello in operele sale. Tot astfel Moscarda, odata cu procesul sau de investigare a sinelui, incepe sa se distruga, sfarsind alienat sau poate prea lucid in fata absurdului existential.

Fiindca o realitate nu ne-a fost data si nu exista, ci trebuie sa ne-o facem noi, daca vrem sa existam. Si nu va fi niciodata una pentru toti, ci schimbatoare mereu, la infinit. Capacitatea de a ne face iluzii ca realitatea de azi e singura adevarata, daca ne sustine pe de o parte, pe cealalta ne impinge intr-un gol fara sfarsit, deoarece realitatea de azi e sortita sa ni se decopere maine ca o iluzie. Si viata nu se opreste. Nu se poate opri. Daca maine se opreste, s-a sfarsit.

Unul, niciunul si o suta de mii e poate una din cele mai bune carti ale lui Luigi Pirandello, o lectie de filosofie aplicata si un roman reflexiv. La urma urmei, toti ne aflam in situatia lui Moscarda. Uitati-va doar o secunda in oglinda…

helena almeida ; tela habitata1976

 


0 comments »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

cauta cautare cautand

Plimbare pe elefanti

Like me on Facebook

Follow Blog via Email

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

S-au alăturat 3 abonați

dada history